Imobilizarea voluntară a unui vehicul se consideră oprire, dacă:

(1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare. (2) Nu se considera oprire: a) imobilizarea vehiculului atat timp cat este necesara pentru imbarcarea sau debarcarea unor persoane, daca prin aceasta manevra nu a fost perturbata circulatia pe drumul public respectiv; b) imobilizarea autovehiculului avand o masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone, atat timp cat este necesar pentru operatiunea de distribuire a marfurilor alimentare la unitatile comerciale. (3) Pentru autovehiculele care transporta marfuri, altele decat cele prevazute la alin.(2) lit.b), administratorul drumului public impreuna cu autoritatile administratiei publice locale, cu avizul politiei rutiere, vor stabili programe sau intervale orare pe timpul noptii, in care oprirea sau stationarea este permisa pentru distribuirea marfurilor. (4) Se considera parcare stationarea vehiculelor in spatii special amenajate sau stabilite si semnalizate corespunzator. (5) Vehiculul oprit sau stationat pe partea carosabila trebuie asezat langa si in paralel cu marginea acesteia, pe un singur rand, daca printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel. Motocicletele fara atas, mopedele si bicicletele pot fi oprite sau stationate si cate doua, una langa alta.